Asta-i pentru tine, pentru toti...

Incep sa scriu pentru ca sunt nervoasa...Incepe sa-mi pare rau, de tine, de multe chestii, de o saptamana pierduta ca dracu`...

Niciodata nu imi pare rau de ceva, pentru ca am invatat asta...

Dar al naibii "orgoliu barbatesc", imi vine sa rad...Nu stiu ce va credeti, vreti sa va da-ti mari ca nu va pasa de nimic, cand pe dinauntru va macina tot, toate amintirile, toate clipele frumoase si da-ti cu picioru` ca doar asta stiti sa faceti...

Nu meritati nimic, si cum o foarte buna prietena zicea "nu merita nici cat ai tu negru sub unghie", si crede-ma ca e microscopic...

Nu trebuie sa fiti gay sa intelege-ti o fata, trebuie sa vorbesti cu ea. NU pe mess sau pe un chat, ci fata-n fata, bai...Normal ca niciodata nu o sa va ridica-ti la asteptarile noastre, dar macar incercati...

Va simti-ti jigniti sau va pufneste rasul cand o fata va spune ca nu e pregatita...Daca ti la ea, nu-i da drumu` Prostule, lupta, daca sti ce inseamna sa lupti... O lasi sa plece pentru ca esti un las, si te consolezi si te incurajezi zicandu-ti "Las` ca mai sunt fete..", dar poate eram perechea ta si gandestete ca sunt unica, niciodata nu o sa mai gasesti una ca mine, si asta te doare...

Dar normal, sunt una din fetele visatoare, care asteapta barbatul perfect, si sunt optimista ca undeva in lumea asta exista si perechea mea...

Astept...

Nu stiu...

Cred ca am devenit dependenta, sau poate sunt doar confuza...

Astept un semn de la tine, un comentariu pe blog, o vorba pe mess, sau orice altceva...

Dar cum se intampla intotdeauna, raman in acelasi loc, in aceeasi zi, asteptand...

Incep sa ma simt ca o proasta.. E ca si cum nu te-as cunoaste, dar stiu ca e total opusul... Parca te cunosc de o viata, dar totul se darama incet...

Astept un semn de la tine, orice...

Semnat, ea...

Fiecare isi are perechea in univers

E urat sa stai si sa astepti ca cineva sa te sune, sa te caute si iti dai seama ca se cam foloseste de tine, te suna sa-ti spuna ca s-a certat cu mama, tata, iubitul, etc...te simti ca o carpa, dar tu trebuie sa o incurajezi (tu cea care tot timpul esti moale), sa-i dai putere, dar tu esti pierduta prin ganduri sau poate e prea confuz totul si tu nu-ti mai dai seama de nimic...nu-ti mai pasa de nimic, decat de tine...

Iti pasa doar de tine, iti pasa doar ca trebuie sa traiesti, sa-ti gasesti fericirea. Si in momentul ala iti vine in minte ce t-i s-a spus odata, demult : "Fiecare isi are perechea in univers"...

Te incurajeaza, dar te demoralizeaza cand iti dai seama cat de mare este universul, dar speranta mea nu moare...

EA

Intotdeauna am vrut sa fiu o "ea" si imi dau seama pe zic e trece ca nu imi iese deloc, da chiar deloc. Parca tot mai mult ma afund in cautarile mele...

Caut un "el", care sa ma faca fericita, dar cum mie frica, mie frica sa nu sufar, nu-l gasesc. Macar de ar incerca sa ma caute intr-o zi, si pe mine, un "el", m-as simti importanta, as simti ca exist macar pentru cineva.

Pe zi ce trece speranta moare si visele mor incet, incet...

Pentru inceput...

Nu vreau sa incep cu "nu stiu ce sa zic" sau alte vorbe, ci pur si simplu "buna!".

Intotdeauna am vrut un jurnal, dar mi-a fost frica si inca imi este, ca cineva il poate citi. De aceea vreau ca blogul meu sa fie ca un mic jurnal, pentru ca am momentele mele si cateodata simt nevoia sa scriu ceva...decat sa stau si sa ma plang cuiva, mai ales ca in ziua de azi nimeni nu te mai asculta, mai bine stau si scriu, mi se pare mult mai interesant...

Cius:)