winter

It`s winter. ♥

10 Things I Hate About You

I hate the way you talk to me,

and the way you cut your hair.

I hate the way you drive my car.

I hate it when you stare.

I hate your big dumb combat boots,

and the way you read my mind.

I hate you so much it makes me sick;

it even makes me rhyme.

I hate it, I hate the way you're always right.

I hate it when you lie.

I hate it when you make me laugh,

even worse when you make me cry.

I hate it when you're not around,

and the fact that you didn't call.

But mostly I hate the way I don't hate you.

Not even close, not even a little bit, not even at all

kitty

I ♥ THEM ALL :x

My life

love it

moorning

the same story every fucking morning...

Numai în pomul fără roade nu se dă cu pietre.

De ce să îl distrugi? L-ai crescut cu dragoste şi ai pus suflet pentru el, poate prea mult...

Dar aşa se intâmplă întotdeauna, după ce te-ai chinuit să realizezi ceva şi nu ai parte de roadele dorite, totul dispare...în câteva secunde. Şi din cauza ta, pentru că nu ai ştiut să te bucuri de el, aşa cum era...sec.

Şi la sfârşit te doare, foarte tare...Şi începe să îţi pară rău, de tot ce ai făcut şi de tot ce i-ai spus. Dar de ce? Oare că nu ţi-a răspuns? Dar nu te-ai gândit să te pui în locul lui şi să observi că se chinuie, doar ca să te facă pe tine fericit, doar ca să iţi vadă zâmbetul încă o data...

Da, îl doare şi pe el şi cu fiecare piatră aruncată, îl doare tot mai tare... până într-un final, când moare... şi apoi sufletul lui speră să nu mai faci asta niciodată pentru că "numai în pomul fără roade nu se dă cu pietre."

Postare obligatorie la ora de tic

cu castile in urechi si tastatura pe picioare scriu o postare OBlIGATORIE...ascult melodia preferata si stau cu gandu departe, de parte la el...

...

Mai stai. Mai stai te rog o clipa şi lasă-mă sa mă apuc de ultimul fir de fericire, de ultimul tău zambet dedicat cu dragoste numai mie, iar apoi poţi pleca liniştit, căci întotdeauna mă voi gandi la tine, mereu la ora 4, langă copacul de care mă rezemam şi citeam o carte aşteptandu-te pe tine.

Acum voi rămane doar eu, de una singură, citind cărţile de dragoste pe care înainte le savuram amandoi, dar acum doar aştept şi sper sa vi măcar o data după mine şi sa mă alinţi aşa numai cum tu şti...

Dar abia acum îmi dau seama că tu m-ai lăsat să gust din fericire...

Vreau...

Vreau sa ma las dusa de val, vreau ca tu sa ma ridici in mare... As vrea sa-mi spui "Hai, iubito!", dar ma sfaram in bucati mici, mult prea mici pentru ca tu sa ma poti vedea... Vreau, dar nu pot. Gandurile mele sunt prea amestecate si simt cum se izbesc si doare, tare. Nu pot suporta, vreau sa las tot, si pe mine si pe tine, dar ma intorci din drum si totul e schimbat... Nu am puterea sa suport, sa indur zile in sir...durerea.

Eu vreau, sa incerc, sa gust fericirea.... 

Asta-i pentru tine, pentru toti...

Incep sa scriu pentru ca sunt nervoasa...Incepe sa-mi pare rau, de tine, de multe chestii, de o saptamana pierduta ca dracu`...

Niciodata nu imi pare rau de ceva, pentru ca am invatat asta...

Dar al naibii "orgoliu barbatesc", imi vine sa rad...Nu stiu ce va credeti, vreti sa va da-ti mari ca nu va pasa de nimic, cand pe dinauntru va macina tot, toate amintirile, toate clipele frumoase si da-ti cu picioru` ca doar asta stiti sa faceti...

Nu meritati nimic, si cum o foarte buna prietena zicea "nu merita nici cat ai tu negru sub unghie", si crede-ma ca e microscopic...

Nu trebuie sa fiti gay sa intelege-ti o fata, trebuie sa vorbesti cu ea. NU pe mess sau pe un chat, ci fata-n fata, bai...Normal ca niciodata nu o sa va ridica-ti la asteptarile noastre, dar macar incercati...

Va simti-ti jigniti sau va pufneste rasul cand o fata va spune ca nu e pregatita...Daca ti la ea, nu-i da drumu` Prostule, lupta, daca sti ce inseamna sa lupti... O lasi sa plece pentru ca esti un las, si te consolezi si te incurajezi zicandu-ti "Las` ca mai sunt fete..", dar poate eram perechea ta si gandestete ca sunt unica, niciodata nu o sa mai gasesti una ca mine, si asta te doare...

Dar normal, sunt una din fetele visatoare, care asteapta barbatul perfect, si sunt optimista ca undeva in lumea asta exista si perechea mea...

Astept...

Nu stiu...

Cred ca am devenit dependenta, sau poate sunt doar confuza...

Astept un semn de la tine, un comentariu pe blog, o vorba pe mess, sau orice altceva...

Dar cum se intampla intotdeauna, raman in acelasi loc, in aceeasi zi, asteptand...

Incep sa ma simt ca o proasta.. E ca si cum nu te-as cunoaste, dar stiu ca e total opusul... Parca te cunosc de o viata, dar totul se darama incet...

Astept un semn de la tine, orice...

Semnat, ea...

Fiecare isi are perechea in univers

E urat sa stai si sa astepti ca cineva sa te sune, sa te caute si iti dai seama ca se cam foloseste de tine, te suna sa-ti spuna ca s-a certat cu mama, tata, iubitul, etc...te simti ca o carpa, dar tu trebuie sa o incurajezi (tu cea care tot timpul esti moale), sa-i dai putere, dar tu esti pierduta prin ganduri sau poate e prea confuz totul si tu nu-ti mai dai seama de nimic...nu-ti mai pasa de nimic, decat de tine...

Iti pasa doar de tine, iti pasa doar ca trebuie sa traiesti, sa-ti gasesti fericirea. Si in momentul ala iti vine in minte ce t-i s-a spus odata, demult : "Fiecare isi are perechea in univers"...

Te incurajeaza, dar te demoralizeaza cand iti dai seama cat de mare este universul, dar speranta mea nu moare...

EA

Intotdeauna am vrut sa fiu o "ea" si imi dau seama pe zic e trece ca nu imi iese deloc, da chiar deloc. Parca tot mai mult ma afund in cautarile mele...

Caut un "el", care sa ma faca fericita, dar cum mie frica, mie frica sa nu sufar, nu-l gasesc. Macar de ar incerca sa ma caute intr-o zi, si pe mine, un "el", m-as simti importanta, as simti ca exist macar pentru cineva.

Pe zi ce trece speranta moare si visele mor incet, incet...

Pentru inceput...

Nu vreau sa incep cu "nu stiu ce sa zic" sau alte vorbe, ci pur si simplu "buna!".

Intotdeauna am vrut un jurnal, dar mi-a fost frica si inca imi este, ca cineva il poate citi. De aceea vreau ca blogul meu sa fie ca un mic jurnal, pentru ca am momentele mele si cateodata simt nevoia sa scriu ceva...decat sa stau si sa ma plang cuiva, mai ales ca in ziua de azi nimeni nu te mai asculta, mai bine stau si scriu, mi se pare mult mai interesant...

Cius:)