...

Mai stai. Mai stai te rog o clipa şi lasă-mă sa mă apuc de ultimul fir de fericire, de ultimul tău zambet dedicat cu dragoste numai mie, iar apoi poţi pleca liniştit, căci întotdeauna mă voi gandi la tine, mereu la ora 4, langă copacul de care mă rezemam şi citeam o carte aşteptandu-te pe tine.

Acum voi rămane doar eu, de una singură, citind cărţile de dragoste pe care înainte le savuram amandoi, dar acum doar aştept şi sper sa vi măcar o data după mine şi sa mă alinţi aşa numai cum tu şti...

Dar abia acum îmi dau seama că tu m-ai lăsat să gust din fericire...